Csaba Gyori,
Dimineata-n care m-am trezit uda leoarca /otel/200/80/40
Rareori mi s-a oferit privilegiul de a constata in evolutia unui sculptor contemporan curajul de a evita tentatia “convertirii” spre alte genuri artistice, mai comode si straine obstacolelor pecuniare, pe care o astfel de vocatie, inevitabil o implica.
Este cazul sculptorului baimarean Gyori Csaba, prezent in cadrul Salonului de Primavara (UAPR-2007) cu o formulare plastica originala, surprinzatoare atat din perspectiva continutului cat si a titului sub care evolueaza, Dimineata-n care m-am trezit uda leoarca.
Cred, ca descendenta lucrarii trebuie cautata in zona sintezelor estetice clasice, istoricizate si cele ale propriului eu artistic.
Astfel, tendinta monumentalista, statica arhitectonica, structurile recuperate din sfera ancestralitatii precum si claritatea volumelor converg spre formularea celebra al lui Johannes Winckelman prin care trasatura fundamentala a sculpturii clasice, si anume “simplitate nobila si maretie calma”. |
 |
Intr-un alt context aproape paradoxal, siluetele gratioase, aproape fluide si liniile tensionate ce induc compozitiei tensiune interioara, dobandesc o dubla identitate, cea de element al echilibrului dintre materie si gandirea sculpturala.
Procesului elaborarii i se confera o importanta majora, prin modelarea extrem de fina si nuantata a formele, subtilitatea prin care acestea se intrepatrund, cresc si descresc unele din altele.
Autorul lucrarii reuseste sa metamorfozeze printr-un gest original al creatiei, materialul brut intr-un motiv ce se deseneaza individual in spatiu si care poarta amprenta unor dimensiunilor atemporale.
Botis Eniko
Istoric de arta |
